
Credeati ca doar prostii Nu au nimic de spus pe net? Neeeh. Recent am descoperit ca si inteligentii reusesc cu brio sa Nu spuna nimic. Chiar daca o fac intr-un limbaj extrem de elevat, cu fraze simandicoase si intortocheate, pe care oricat le intorci pe-o parte si pe alta, ca pe-un mititel, ajungi uluit la concluzia ca totul este gol de continut, mesaj, forma si fond. E ca o frectie la piciorul de lemn executata de un maseur profesionist. Te incanta ideea ca este un profesionist si nu o maseuza "thailandeza", iti spui ca e meserias si sigur te va vindeca, dar din pacate realizezi ca a frecat masa si nicidecum neuronii tai. Ma scot din minti cei ce-si etaleaza cu inversunare (si in ciuda plebei, ca deh, lumea incepe cu ei, nu cu pulimea) Intelligentia intr-un mod ostentativ, dar searbad si plat. Oamenii astia nu se simt bine daca nu povestesc cu lux de amanunte te miri ce banalitati, care oricum nu intereseaza pe nimeni, cum ar fi: m-am plimbat prin negura realitatii imediate si doi stropi calzi, perfect rotunzi, mi-au picurat sublim pe umar... (in traducere libera: ma plimbam ca fraierul de unul singur in parc si fir-ar ea a dracului de cioara, si-a imprastiat norocul pe umarul meu!), sau: Praga ma astepta cu bratele deschise, muzeele ei incarcate de istorie, teatrele, piatetele, toate ma imbiau sa le trec pragul ca sa imi desfat fiinta plapanda si insetata de cultura... ( adica, you mother fuckin' loser ce n-ai fost in viata ta nici macar pana-n Vascauti pentru ca esti un imbecil, ia aminte la valoarea mea, inchina-te si pupa-mi inelul! Eu sunt marele Ayatolah al tuturor circumvolutiunilor din Univers, sunt so fuckin' smart incat ma uimesc singur si ma felicit in oglinda, dar era naspa ca in teatrele si muzeele alea eram un neica nimeni ca toti ceilalti muritori de rand); sau: ma gandeam la o umbrela, un cocor dansand in neantul cerului, o petala sangerie si la nemurirea sufletului. Ploua, dar eu foram adanc in launtrul eterului, cand brusc m-am trezit...( adica: ma plictisesc atat de tare, nu am nimic de spus, dar las' ca fraierii nu-si dau seama, ca de aia-s fraieri, cu siguranta se vor gasi cativa care sa-mi aprecieze ineptiile, Doamne cat ma plictisesc, ia sa vedem, au tras mustele la miere?, ia mai bag o vrajeala, doua si i-am spart!) si uite asa exemplele ar putea continua. Bine, ideea e ca genul asta de oameni nu au nicio vina in fond si la urma urmei. Sunt liberi sa-si exprime si sa-si etaleze fiinta lor atat de emancipata, sa improaste tot netul cu sangele albastru ce le curge-n vene... de vina sunt cei ce ii incurajeaza si elogiaza si credeti-ma se gasesc destui, dar stiti care-i problema? ca pe toti inteligentii astia, tot prostii ii admira! Iar cand se mai rataceste cate unul mai rasarit prin ograda lor tac ca porcu-n cucuruz, nu suporta nici critica si nici concurenta (nu stiu cine naiba ar vrea sa-i concureze!)