miercuri, 19 ianuarie 2011

Fantezii cu rahat



Nu, n-am fantezii legate de distinsul DJ, habar n-am cine e, dar numele e criminal si nici la prajituri cu rahat nu poftesc. Oh, nu, cacatii ce-mi bantuie mie existenta sunt reali, se plimba pe strazile Romaniei, apar la televizor, guita la radio, se dau in stamba pe la sindrofii, traiesc cu noi, printre noi si polueaza aerul pe care-l respiram noi si cel mai grav lucru e ca se inmultesc vazand cu ochii, se inalta de undeva din haznaua societatii si ne inghit cu totul. Mda, e un scenariu cam apocaliptic. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi sa mor asfixiata intr-o hazna plina de rahat, dar vrand nevrand trebuie sa le suport prezenta si mai nasol, sa ii simt cum ma sufoca. Da, asta e sentimentul: ma sufoc!
Am tot amanat sa mai postez ceva pe blogul asta. Pur si simplu nu aveam ce sa scriu, adica aveam, dar m-as fi repetat. Asta fac si acum, ma repet pentru ca tot ceea ce traiesc se repeta. Mai grav e ca se multiplica. Ce sa naiba sa scriu? Urari de Anul Nou? Ma doare gura sa tot urez ca o moara stricata. Sa relatez simtamintele inaltatoare ce ma incearca in prag de sarbatori? Rahat! Sa imi dau cu parerea despre party-ul de Revelion? Canci! Am tot stat si m-am gandit ce sa scriu: sa scriu ce simt intr-un final, nu? Ei bine: simt un rahat! Si iata noua mea fantezie, o fantezie in care visez cum rahatii fac doar ceea ce le e menit sa faca: sa puta! Oo, da' nu, realitatea e mult mai crancena: rahatii au inceput sa futa, defapt sa viloeze. Imi violeaza bunul simt, imi contamineaza fiinta, imi rapesc fericirea de a fi, imi omoara orice speranta ca intr-o buna zi tara asta prapadita va arata altfel decat cacastoarea Europei.
Ce sa va scriu dragilor? Ca Adelina Pestritu, Daniela Crudu, Bianca Dragusanu, Andreea Tonciu, Stramba lui Dodel, Sanzi Buruiana si alte pizde ambulante au fost admise la Oxford? sau au plecat intr-o misiune de binefacere in Burkina Faso? ca au gasit leacul cancerului? Nu dragilor, nu! O sug cu sarg cum au facut-o si pana acum, dau din coate si din cur si uita-le cocotate pe cea mai inalta treapta a societatii romanesti! Si uite de acolo de sus, seraficele dejectii isi imprastie cu candoare tot arsenalul olfactiv al unor cacati bine copti, nascuti cu o basina vartoasa inainte si terminati cu doi stropi gingasi de domnita pe final. Ce sa va scriu? Nu vedeti ca subiectele-s aceleasi?
In fine, daca voi gasi alte subiecte, promit sa scriu, pana atunci nu pot decat sa va marturisesc ca-mi lipsesc plimbarile cu TJP-ul. Imi lipsesc toti nespalatii de la 6 dimineata, tiganca ce pute a pisat, damful infect de borhot al mahmurilor si cel mai mult prietenul meu ce scotea semnalele acelea ciudate de cerb in rut sau de flegma ce se chinuie a fi expectorata, tot nu-mi dau seama ce rahat facea. In fine, imi lipsesc toti si stiti de ce: pt ca nu putea niciunul a rahat!
Sa fiti iubiti si nu uitati:

In lumea asta prost facuta
Rahatii fut in loc sa puta
Iar barbatii adevarati
Nu mai pot fute de rahati