vineri, 14 mai 2010

Aparentele inseala


Pot sa jur ca ati incercat cu totii macar o data in viata sa "socializati" pe diferite situri, fie ele romanesti, portoricane, nemtesti sau mozambicane, nu conteaza, is the same shit ;)
Nu inteleg de ce se numesc situri de socializare. Socializare my ass! Sunt doar un paravan sau hai sa-i spunem o formula mai voalata de a te cupla cu cineva. N-ar fi nimic rau nici in asta, dar este pur si simplu coplesitor volumul de neghiobie impanata la refuz cu pornografie ieftina. Pana la un punct poate fi chiar amuzant. Te delectezi vizionand o pleiada de imbecili, uneori ramai socat de franchetea cu care esti abordat, alteori doar ingretosat de disperarea unora de a se imperechea cu cineva, nu conteaza cu cine, sa fie biped si e suficient. Daca esti norocos, poti intalni chiar si cateva eminente cenusii cu care poti purta discutii inteligente. Pacat ca sunt rarisime. In scurt timp ajungi la concluzia ca iti pierzi vremea, ba chiar esti agasat de virulenta cu care te abordeaza unii si daca stai si privesti detasat toate mizeriile ce-ti defileaza prin fata ochilor, ajungi inexorabil la concluzia ca nu vei socializa decat cu palma ta, singurul element de incredere. A le defini ca situri de socializare mi se pare o jignire la adresa acelora care chiar isi doresc acest lucru. Ar trebui sa se intituleze simplu: situri de acuplare, sau de inciotricare. Scurt si la obiect. Ce atata fanfaronada pentru o chestie cu iz onanistic?

Size does matters!


Nu va impacientati! Nu dati buzna sa puneti mana pe centimetre, dar daca totusi insistati...nu va opreste nimeni! >:) Daca va numarati printre cei ce vor zambi satisfacuti de sine in urma rezultatului, va anunt in mod oficial ca la Institutul Mina Minovici este asteptat cu ardoare un donator care sa inlocuiasca exponatul lui Terente, deteriorat si el in cele din urma de timp...(bata-l vina!)
Ar fi cazul sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa vi-o spunem pe sleau: marimea conteaza baieti! Atunci cand incercam sa va linistim ca e ok chiar si daca avem nevoie de o lupa, va mintim fatis! Stim ca pentru voi este o problema existentiala, iar daca incercati sa ma contraziceti, va amagiti singuri!
Acum se pune problema a ceea ce intelegeti voi prin marime si daca ati inteles ca ma rezum la centimetri, va rog sa renuntati la lecturarea acestor randuri, nu faceam referire la asta. (desi sa stiti ca totusi conteaza >:)))! )
"Marimea" unui barbat in ochii nostri se masoara in curaj. Da, ati citit bine: CURAJ.
Daca este asezonat cu putin rafinament, inteligenta si sinceritate ati descoperit cheia succesului! Nu va mai obositi sa patrundeti misterele creierului femeiesc, e simplu. El se reduce la aceleasi functii si necesitati ca si cel masculin.
Probabil ca multe femei asteapta cu sufletul la gura sa gaseasca in cele de mai jos critici virulente la adresa barbatilor, ei bine doamnelor, veti fi dezamagite. S-ar putea sa revin cu critici tot asupra voastra, nu ca as dori sa exonerez de absolut orice vina barbatul, nu. Deloc, dar la baza acestor lucruri "diabolice" stam tot noi, cucoanele. Si stiti de ce? Pentru ca toti barbatii care ne inconjoara au fost nascuti si crescuti de femei, nicidecum de barbati! Simplu. Noi i-am crescut, cocolosit si ascuns sub fuste, i-am ridicat in slavi si le-am inoculat ideea ca nici o femeie din Univers nu va fi suficient de buna pentru ei! Un singur lucru am omis sa facem multe dintre noi: sa-i crestem independenti! Nu, noi ne-am incapatanat sa le nu le taiem cordonul ombilical, sa ii servim ca pe niste bebelusi, sa ii spalam, sa-i imbracam si am continuat sa facem asta dintr-un motiv extrem de egoist chiar si la maturitate. Va intrebati care e motivul? il stiti prea bine: sa aveti cu ce sa-i scoateti ochii mai tarziu, sa-i faceti dependenti, sa-i reduceti la simplii copii neajutorati si incapabili, ca mai apoi sa urlati ca nu au sange-n instalatie!
Acum stimati domni, puneti-va intrebarea, eu cat sange am? Cat sange am sa fac ceea ce-mi doresc cu adevarat, cat curaj am sa fiu barbat, sa spun nu cand simt ca e nu, sa spun vreau cand chiar o vreau, sa actionez atunci cand trebuie sa actionez, sa fiu sincer pentru ca este impetuos necesara sinceritatea? cati dintre voi aveti curajul sa traiti viata si sa nu lasati viata sa va traiasca? cati dintre voi aveti curajul de-a va spune neveste-i verde-n fata: femeie, esti cat o vaca, nu ma mai atragi!? Putini. Preferati sa inghititi in sec si sa va refugiati in lumi paralele unde va dati frau liber imaginatiei! Apoi va intoarceti smeriti la ciorba calda de acasa...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!
Ii admir pe burlaci. Cred ca sunt cei mai curajosi barbati. Macar au curajul sa-si traiasca viata asa cum isi doresc, cu riscul de-a ramane niste fosile abandonate prin te miri ce azil de batrani. Nu ii pot judeca sau blama. Daca nu s-au casatorit vreodata nu inseamna ca nu au iubit cu adevarat.Cred ca au iubit mult mai profund decat ceilalti, dar au avut curajul sa ramana liberi, sa spuna nu cand au simtit ca e nu.
Ne dorim barbati curajosi. Nimic nu ne impresioneaza mai mult! Curajul de-a fi ei insisi, curajul de-a ne iubi nebuneste, curajul de-a fi sinceri mereu! Averile si centimetri nu ne patrund cu adevarat stimati domni si nici nu ne provoaca orgasme reale!

marți, 11 mai 2010

Prostie ingenua

Nu radeti. Chiar daca initial aceasta a fost prima mea reactie la vazul acestei fotografii, zambetul mi-a sucombat subit pe fata. Am realizat in secunda urmatoare gravitatea situatiei. Dincolo de aparentele hilare, dincolo de oceanul de prostie dezinvolta in care navigheaza individa din imagine, descopar o sinceritate frapanta pe care ar trebui sa o elogiez. Individa a reusit sa rezume chintesenta romancei moderne. Va rog sa nu va crizati stimate doamne. Nu e cazul sa va simtiti lezate in amorul propriu, cu exceptia acelora care se vor simti direct vizate (ceea ce-mi este greu sa cred ca se numara vreuna din ele printre cititoare acestor randuri). 

In ultimii ani asist la bagatelizarea a tot ceea ce inseamna a fi femeie. Cine se face vinovat pentru asta? Exact femeile. Romancele sunt campioane la acest capitol, exceland spectaculos la cei doi antipozi (pentru ca in opinia mea exista doi poli opusi ai femeii de tip bagatela: 1. falsa bigota si 2. curva mandra ca e curva)

1. Falsa bigota: romanca pioasa, plina de evlavie, ce nu rateaza nici o liturghie, isi face matanii si zeci de cruci cand trece prin dreptul vreunei bisericute, poarta cruciulite la gat peste puloverul sintetic, "sa vaza" tot neamul cat e de crestina. Este o specie larg raspandita si vine in contradictie, blestemand-o cu inversunare pe cea de-a doua categorie (n.r. curvele mandre de sine) In aparenta este ideala, vesnic atenta la nevoile barbatului, tandra si suava ca o garofita, neprihanita, supusa si umila. Prefera dragostea inflacarata dar platonica (se pastreaza pana-n ziua nuntii si atunci sa te tii ce minuni vei gasi in ea!), e timida si nu vorbeste neintrebata. Gospodaria este punctul ei forte si te rasfata cu sarmale si ciorbe cu mult bors. Doreste sa-ti faca 3-4 copii si tu, barbatul, sa fii idolul ei. Crezand ca-l prinzi pe Dumnezeu de un picior, te grabesti s-o iei de nevasta si abia dupa ce treci de pragul casei cu ea in brate, nerabdator sa o ai numai a ta, sa o iubesti cu inflacarare, asa cum ai vazut in filme mai mult sau mai putin deocheate, te izbesti violent de adevar: nu e tocmai neprihanita, o mai avusesera vreo 20 inaintea ta, in spatele caminului cultural dupa niste reuniuni cu caracter dansant, dar te linisteste ca esti al 2-lea. Strangi din dinti si-ti spui ca are totusi atatea alte calitati! Uite: este atat de evlavioasa incat se iubeste numai dupa canoanele bisericesti cu tine, in pozitia misionarului, cu lumina stinsa si cu patura-n cap, maxim de 5 ori pe an. In rest e ocupata cu cele sfinte. Merge in fiecare duminica la biserica unde inevitabil incepe sa o barfeasca pe Nuti, pacatoasa care a avut pertinenta sa-si anine la gat 3 kile de aur in plus fata de ea. Apoi vine acasa si intr-un limbaj suav birjaresc te face muci pentru ca aia are si ea nu. Pentru ca tu esti un incapabil, care nu o pretuieste, care nu are destui bani s-o pretuiasca

!
Se naste copilul, ea este o mama perfecta, atat de perfecta incat tu ca barbat nici nu mai existi pentru ea. E grasa cat o balena ucigasa, are parul inevitabil "permanent" (nu pot disocia aceasta coafura de tipul acesta de femei) si se lamenteaza ca sufera cu "glanda", asa ca asta e, fie te multumesti cu muntele de grasime, fie n-ai decat sa-ti gasesti alta (dar atat iti trebuie ca te jupoi de viu, iti iau copilul si nu-l mai vezi pana la majorat, cand are sa te revada si te va scuipa in fata pentru c-ai fost un tata denaturat ce si-a abandonat familia!)Ramai cu ea, copilul te obliga. Te trezesti batran si impotent, cu visele spulberate, blestemandu-ti soarta. Copilul a plecat la casa lui si tot ce ti-a ramas este sa asculti zilnic cicalelile si reprosurile ei. Ehei, ce flacau erai odata... si acum te tratezi cu ciorba cu mult bors!
2. Curva mandra ca e curva. Aflata la antipod, aceasta categorie este parca mai amuzanta. Isi are farmecul ei prin dezinvoltura cu care se recunoaste pe sine ca entitate. Are o nerusinare aparte care te face parca s-o ierti pentru toate pacatele-i savarsite. Desi la baza micro-gandirismului ei sta foamea, o simpatizezi, chiar daca nu recunosti. E ca un mic maidanez pentru care nutresti un sentiment de mila amestecat cu admiratie pentru modul in care a reusit sa supravietuiasca. Ii place sa se tavaleasca cu toti si cu de toate si o recunoaste cu seninatate. Atata stie ea sa faca. E inculta si de multe ori semi-analfabeta. Daca are sau nu norocul sa fie inzestrata de la natura cu niscai calitati fizice e perfect, daca nu, da din fund si-si strange banii necesari pentru un tuning reusit. Daca nu, nu e nicio problema, ambitia-i oarba oricum o va propulsa. Primul si nostalgicul ei pas va fi cel de pe Hi5, apoi pagina 5 din Libertatea, nenumarate plonjari pe toate partile in toate asternuturile, apoi un fotbalist de mana a 10-a, urca treptat pe scara valorica la Tantareni, Botezati, Poponeti, Columbeni si pana sa te dezmeticesti, iat-o pe ea, o cucoana stilata, semi-docta (noroc ca are decenta sa vorbeasca putin), femeie independenta, respectata si model in viata pentru urmatoarea generatie care vine cu o foame si mai acuta din urma, gata sa devoreze asfaltul pentru a-si atinge scopurile. Eh, aici moare partea amuzanta. Daca se multumeau cu statutul de mica curva mandra ca e curva, totul era perfect! Dar nenorocirea e ca stimabilele dudui ajung sa pozeze in adevarate monumente ale pioseniei si uneori sfarsesc a deveni false bigote.

TJP 146

T.J.P. sau tusea si junghiul din Pantelimon. Probabil  ati auzit de mega-metropola Pantelimon, iar daca aveti nesansa de a va tortura existenta in acest sublim catun, cu siguranta ca ati avut oroarea de a calatori cu fabulosul Maxi Taxi nr. 146, unul dintre putinele mijloace de transport care fac legatura intre Bucuresti si acest mic colt de iad. Daca sunteti in cautare de senzatii tari sau doriti sa le prezentati prietenilor veniti de pe meleaguri straine o frantura din atractiile mioritice, nu ezitati sa va desfatati cu o plimbare cu T.J.P-ul. Merita! Veti avea ce povesti nepotilor! Fiecare calatorie este o noua aventura. Ma deplasez zilnic cu acest  mic cosciug pe patru roti si savurez generozitatea cu care isi impartasesc prostia nenumaratele specimene bipede care il populeaza. Sa nu fiu gresit inteleasa, exista si persoane respectabile, dar din nefericire sunt pur si simplu eclipsate de prezenta celorlalte specimene, denumite generic si spre disperarea mea, tot hominizi.  Calatoria incepe intotdeauna linistita, chiar promitatoare. Asta daca ai norocul sa gasesti un loc liber iar soferul sa nu fi fumat inainte de a porni in cursa 5  mahoarce imputite chiar in masina.  Incerci sa faci exceptie de scaunele rupte, mirosul fetid, jegul ce ineaca tapiteria si gumele de mestecat aplicate cu  o indemanare de artizan pe muchiile geamurilor soioase. Junghiul o ia agale la drum, opreste din 5 in 5 metri pentru a mai racola calatori. In scurt timp se umple ochi, ba mai auzi soferul vociferand sa migreze lumea in spate pentru a mai putea urca vreo 20 de persoane. Muzica zbaraie prin difuzoare (uneori  ne sunt servite cateva arii celebre din Gutza, atat de apreciate de catre 99% din publicul calator), lumea se calca-n picioare, incep sa se certe, sa se inghionteasca si sa transpire.  Apoi liniste. Incep sa studiez fauna din masina. Un puradel sparge zelos niste seminte, cojile ajungand inevitabil pe podea. Lipit de el, un individ ce pute a distilerie. Pe scaunul din fata mea privesc cu sila un cap slinos. Incerc sa-mi mut privirea, dar nu reusesc. Sunt pur si simplu hipnotizata: e capul unei distinse doamne certata cu apa si sapunul. Scalpul ei unsuros si plin de matreata amestecata cu scame este de-a dreptul magnetizant. Junghiul ne scutura prin toate gropile si brusc mi se face rau. Incerc sa respir, dar izul de transpiratie iute imi violeaza toate simturile si prefer sa ma sufoc cu esarfa la  nas. Apoi urmeaza tortura. O vad pe ea, imensa cat o beluga, indreptandu-se spre mine. Imi fac matanii, doar, doar, nu s-o aseza langa mine. Ghinion! Isi arunca gratios fizicul taman pe scaunul din dreapta mea. Dezastru! ma simt prinsa ca intr-o menghina uriasa, intre geam si beluga. Dosu-i generos se revarsa peste mine. Un scaun jumatate nu-i ajunge. O studiez indeaproape. E stilata nevoie mare: un deux pieces negru ponosit asortat cu slapi albi si un machiaj de matroana de bordel. Isi scoate tacticos telefonul si incepe sa vorbeasca. Logoreea cucoanei ma exaspereaza, ating culmile paroxismului, cand brusc o voce de copil se face auzita: mama, a ce miroase aici? A nimic, raspunde femeia. Dar mamaaaa, a ce miroase aici? Miroase a rahat! Toata suflarea T.J.P.-ului se opreste din forfoteala si incearca sa depisteze sursa duhorii. O dama bine se ridica si incepe sa vocifereze: ptiu, fir-ai a dracului de baba imputita! tu! tu esti cea care puti! Du-te fa de te spala, puti a pisat! M-am razgandit, nu, nu era o dama bine, ci doar o alta mahalagioaica de catifea. Capat de linie. Beluga ma elibereaza din stramtoare. Respir usurata si cobor din masina,  avida sa iau o gura de aer curat. Maine e o noua zi cu acelasi 146.