marți, 11 mai 2010

TJP 146

T.J.P. sau tusea si junghiul din Pantelimon. Probabil  ati auzit de mega-metropola Pantelimon, iar daca aveti nesansa de a va tortura existenta in acest sublim catun, cu siguranta ca ati avut oroarea de a calatori cu fabulosul Maxi Taxi nr. 146, unul dintre putinele mijloace de transport care fac legatura intre Bucuresti si acest mic colt de iad. Daca sunteti in cautare de senzatii tari sau doriti sa le prezentati prietenilor veniti de pe meleaguri straine o frantura din atractiile mioritice, nu ezitati sa va desfatati cu o plimbare cu T.J.P-ul. Merita! Veti avea ce povesti nepotilor! Fiecare calatorie este o noua aventura. Ma deplasez zilnic cu acest  mic cosciug pe patru roti si savurez generozitatea cu care isi impartasesc prostia nenumaratele specimene bipede care il populeaza. Sa nu fiu gresit inteleasa, exista si persoane respectabile, dar din nefericire sunt pur si simplu eclipsate de prezenta celorlalte specimene, denumite generic si spre disperarea mea, tot hominizi.  Calatoria incepe intotdeauna linistita, chiar promitatoare. Asta daca ai norocul sa gasesti un loc liber iar soferul sa nu fi fumat inainte de a porni in cursa 5  mahoarce imputite chiar in masina.  Incerci sa faci exceptie de scaunele rupte, mirosul fetid, jegul ce ineaca tapiteria si gumele de mestecat aplicate cu  o indemanare de artizan pe muchiile geamurilor soioase. Junghiul o ia agale la drum, opreste din 5 in 5 metri pentru a mai racola calatori. In scurt timp se umple ochi, ba mai auzi soferul vociferand sa migreze lumea in spate pentru a mai putea urca vreo 20 de persoane. Muzica zbaraie prin difuzoare (uneori  ne sunt servite cateva arii celebre din Gutza, atat de apreciate de catre 99% din publicul calator), lumea se calca-n picioare, incep sa se certe, sa se inghionteasca si sa transpire.  Apoi liniste. Incep sa studiez fauna din masina. Un puradel sparge zelos niste seminte, cojile ajungand inevitabil pe podea. Lipit de el, un individ ce pute a distilerie. Pe scaunul din fata mea privesc cu sila un cap slinos. Incerc sa-mi mut privirea, dar nu reusesc. Sunt pur si simplu hipnotizata: e capul unei distinse doamne certata cu apa si sapunul. Scalpul ei unsuros si plin de matreata amestecata cu scame este de-a dreptul magnetizant. Junghiul ne scutura prin toate gropile si brusc mi se face rau. Incerc sa respir, dar izul de transpiratie iute imi violeaza toate simturile si prefer sa ma sufoc cu esarfa la  nas. Apoi urmeaza tortura. O vad pe ea, imensa cat o beluga, indreptandu-se spre mine. Imi fac matanii, doar, doar, nu s-o aseza langa mine. Ghinion! Isi arunca gratios fizicul taman pe scaunul din dreapta mea. Dezastru! ma simt prinsa ca intr-o menghina uriasa, intre geam si beluga. Dosu-i generos se revarsa peste mine. Un scaun jumatate nu-i ajunge. O studiez indeaproape. E stilata nevoie mare: un deux pieces negru ponosit asortat cu slapi albi si un machiaj de matroana de bordel. Isi scoate tacticos telefonul si incepe sa vorbeasca. Logoreea cucoanei ma exaspereaza, ating culmile paroxismului, cand brusc o voce de copil se face auzita: mama, a ce miroase aici? A nimic, raspunde femeia. Dar mamaaaa, a ce miroase aici? Miroase a rahat! Toata suflarea T.J.P.-ului se opreste din forfoteala si incearca sa depisteze sursa duhorii. O dama bine se ridica si incepe sa vocifereze: ptiu, fir-ai a dracului de baba imputita! tu! tu esti cea care puti! Du-te fa de te spala, puti a pisat! M-am razgandit, nu, nu era o dama bine, ci doar o alta mahalagioaica de catifea. Capat de linie. Beluga ma elibereaza din stramtoare. Respir usurata si cobor din masina,  avida sa iau o gura de aer curat. Maine e o noua zi cu acelasi 146. 

6 comentarii:

  1. desi e de plans m-am stricat de ras pe tot parcursul textului!nu pot decat sa-ti urez supravietuire usoara ca altfel viitorul nu e prea promitator! :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Tenc iu veri maci! Sincer, oricat de oripilant pare drumul cu TJP-ul, este extrem de pitoresc! Practic este chintesenta a ceea ce am ajuns noi romanii. :(

    RăspundețiȘtergere
  3. si cand te gandesti ca scopul acestor aventuri....este jalnic....bine ai venit in randul blogarilor!....bafta.

    RăspundețiȘtergere
  4. :D Merci. Lasa negativismul, stim bine ca scopul este unul nobil ;) esti chiar ingrat! :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. ce sa zic....esti o supravietuitoare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ai amintit nimic de "perchezitiile" pe care le fac hotzii de buzunare si libidinoshii care incearca sa te pipaie "din greseala"!

    RăspundețiȘtergere