Size does matters!

Nu va impacientati! Nu dati buzna sa puneti mana pe centimetre, dar daca totusi insistati...nu va opreste nimeni! >:) Daca va numarati printre cei ce vor zambi satisfacuti de sine in urma rezultatului, va anunt in mod oficial ca la Institutul Mina Minovici este asteptat cu ardoare un donator care sa inlocuiasca exponatul lui Terente, deteriorat si el in cele din urma de timp...(bata-l vina!)
Ar fi cazul sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa vi-o spunem pe sleau: marimea conteaza baieti! Atunci cand incercam sa va linistim ca e ok chiar si daca avem nevoie de o lupa, va mintim fatis! Stim ca pentru voi este o problema existentiala, iar daca incercati sa ma contraziceti, va amagiti singuri!
Acum se pune problema a ceea ce intelegeti voi prin marime si daca ati inteles ca ma rezum la centimetri, va rog sa renuntati la lecturarea acestor randuri, nu faceam referire la asta. (desi sa stiti ca totusi conteaza >:)))! )
"Marimea" unui barbat in ochii nostri se masoara in curaj. Da, ati citit bine: CURAJ.
Daca este asezonat cu putin rafinament, inteligenta si sinceritate ati descoperit cheia succesului! Nu va mai obositi sa patrundeti misterele creierului femeiesc, e simplu. El se reduce la aceleasi functii si necesitati ca si cel masculin.
Probabil ca multe femei asteapta cu sufletul la gura sa gaseasca in cele de mai jos critici virulente la adresa barbatilor, ei bine doamnelor, veti fi dezamagite. S-ar putea sa revin cu critici tot asupra voastra, nu ca as dori sa exonerez de absolut orice vina barbatul, nu. Deloc, dar la baza acestor lucruri "diabolice" stam tot noi, cucoanele. Si stiti de ce? Pentru ca toti barbatii care ne inconjoara au fost nascuti si crescuti de femei, nicidecum de barbati! Simplu. Noi i-am crescut, cocolosit si ascuns sub fuste, i-am ridicat in slavi si le-am inoculat ideea ca nici o femeie din Univers nu va fi suficient de buna pentru ei! Un singur lucru am omis sa facem multe dintre noi: sa-i crestem independenti! Nu, noi ne-am incapatanat sa le nu le taiem cordonul ombilical, sa ii servim ca pe niste bebelusi, sa ii spalam, sa-i imbracam si am continuat sa facem asta dintr-un motiv extrem de egoist chiar si la maturitate. Va intrebati care e motivul? il stiti prea bine: sa aveti cu ce sa-i scoateti ochii mai tarziu, sa-i faceti dependenti, sa-i reduceti la simplii copii neajutorati si incapabili, ca mai apoi sa urlati ca nu au sange-n instalatie!
Acum stimati domni, puneti-va intrebarea, eu cat sange am? Cat sange am sa fac ceea ce-mi doresc cu adevarat, cat curaj am sa fiu barbat, sa spun nu cand simt ca e nu, sa spun vreau cand chiar o vreau, sa actionez atunci cand trebuie sa actionez, sa fiu sincer pentru ca este impetuos necesara sinceritatea? cati dintre voi aveti curajul sa traiti viata si sa nu lasati viata sa va traiasca? cati dintre voi aveti curajul de-a va spune neveste-i verde-n fata: femeie, esti cat o vaca, nu ma mai atragi!? Putini. Preferati sa inghititi in sec si sa va refugiati in lumi paralele unde va dati frau liber imaginatiei! Apoi va intoarceti smeriti la ciorba calda de acasa...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!
Ii admir pe burlaci. Cred ca sunt cei mai curajosi barbati. Macar au curajul sa-si traiasca viata asa cum isi doresc, cu riscul de-a ramane niste fosile abandonate prin te miri ce azil de batrani. Nu ii pot judeca sau blama. Daca nu s-au casatorit vreodata nu inseamna ca nu au iubit cu adevarat.Cred ca au iubit mult mai profund decat ceilalti, dar au avut curajul sa ramana liberi, sa spuna nu cand au simtit ca e nu.
Ne dorim barbati curajosi. Nimic nu ne impresioneaza mai mult! Curajul de-a fi ei insisi, curajul de-a ne iubi nebuneste, curajul de-a fi sinceri mereu! Averile si centimetri nu ne patrund cu adevarat stimati domni si nici nu ne provoaca orgasme reale!