Desi eram pornita sa tratez un alt subiect, am simtit nevoia sa deviez de la itinerariul propus si sa vorbesc despre cu totul altceva. Primisem in dimineata aceasta un mail de la o prietena ce a nascut recent. Pe masura ce citeam, am retrait cu oroare toate chinurile prin care am trecut la randul meu cand am nascut. Am retrait acelasi gust amar lasat de aceasta experienta, la care a contribuit cu brio sistemul sanitar romanesc. Defapt nici nu ar trebui sa blamez sistemul sanitar, doar el este format tot din oameni, ma rog, fiinte ce se pretind a fi oameni, desi nu le gasesc insusiri umane oricat le-as cauta. In toate cele spuse de prietena mea am simtit UMILIREA, durerea de a fi umilita, atunci cand ar trebui (teoretic) sa te simti un mic demiurg, ca doar dam viata unei noi fiinte, nu?
Pana sa nasca am incercat sa evit subiectul in sine, oricat de mult ar fi insistat ea sa-i ofer detalii. Stiam ca e sensibila si asta ar putea-o destabiliza. Asa ca am fost extrem de evaziva atunci cand s-a pus problema nasterii, durerilor, etc. M-am rezumat la a-i spune ca va uita experienta, dar am ramas muta de tristete sa vad cat de mult a afectat-o acest eveniment. Intr-un fel ma pot declara fericita ca posed un grad de nesimtire peste media normala (probabil izvorat din instinctul de conservare) si astfel am reusit sa ignor nerusinarea cu care am fost tratata la randul meu cand mi-a venit sorocul. O moasa cu fata de macelar si de-o tandrete ce surclasa mangaierea unei bate de baseball, asistente isterice si flegmatice, deranjate din pauza de cafea, un obstretician ce fuma nestingherit pe hol in fata salii de nastere, femei ce tipau disperate de durere, ce ma calcau pe nervi cu tanguiala lor, toate se perindau prin fata ochilor mei si incercam sa le ignor. Am stat 6 ore in picioare pana sa nasc, nu doream sa zac in pat sub nici o forma. Plimbarea era "epidurala" mea, singura modalitate de a-mi domoli durerile crancene. In sase ore nenorocite n-am auzit o vorba buna. Moasa care se ocupa de mine a avut noroc ca n-am pocnit-o. Zbiera la mine ca o apucata. Apoi am avut norocul sa soseasca si obstreticianul meu si m-am simtit usurata.
Acum stau si rememorez evenimentele, incerc sa compar experienta mea cu cea a prietenei mele. Asemanari: amandoua am nascut ca doua vite, fara strop de analgezic pe toata durata pretravaliului, exact ca in neolitic (doar pestera lipsea din peisaj). Amandoua ne-am confruntat cu ciobania unor frustrati care nu dau pe tine nici o ceapa degerata pana nu le indesi ceva in buzunar, amandoua ne-am simtit umilite de atitudinea unor asa zisi profesionisti care te confunda cu o piesa de mobilier. Amandoua am crezut ca murim in chinuri sfasietoare. Dieferenta a fost doar una: ea a avut norocul sa ii fie alaturi cei dragi, eu am fost si m-am simtit infiorator de singura.
Si ca sa fac o completare la postarea de ieri am sa mai mentionez un lucru: revistele pentru viitoarele mamici sunt pline de bullshit-uri! Alta maculatura inutila in care toate femeile sunt mintite cu nerusinare despre cat de inaltator este tot ceea ce presupune o sarcina si o nastere, apoi toate cele ce decurg de aici. Se omite capitolul chin, umilire, durere, depresie, etc. Pai cum altfel sa incurajam noi cresterea natalitatii in Romania, daca nu vanzand iluzii desarte si un mare rahat frumos ambalat in hartie colorata, frumos ilustrata!
Asa ca, va doresc spor la procreere, tara are grija de voi, mame eroine! veti fi tratate cu respect, ingrijite, iubite si aclamate pentru sacrificiile facute. O singura conditie ar fi: sa schimbati tara!
Uite de aceea prefer sa fiu rasa-n cap in public decat sa mai nasc vreodata intr-o maternitate de stat romaneasca!

Maculatura de doi bani

Exista multe publicatii (asta asa, ca sa nu le numesc dejectii) care ma seaca. Unul dintre genurile care ma scot din minti sunt revistele pentru femei. Nimic mai abject si mai anost. Cred cu tarie ca au fost inventate tot de catre barbati, dintr-un motiv extrem de simplu: sa invatam cum sa-i slujim mai bine, sa ne dam silinta in a fi un fel de zana cea buna sau wonder woman, care dupa ce-ti serveste o masa copioasa si o partida de sex memorabil, sa se transforme intr-o lada de bere si cel mai bun prieten al tau. Ati comparat vreodata continutul unei reviste adresate femeilor cu cel al uneia adresate barbatilor? Prima: retete, bebe, cachitz, cirobicuta, prajituricuta, fustita, cratitica, parfumici (apropo's, urasc diminutivele), a doua: masini de lux, gadget-uti, femei goale, si mai multe femei goale, extrem de multe femei goale! Scurt si la obiect: noi, niste imbecile carora trebuie sa le explice cineva cum sa calcam pantalonii la dunga sau sa stergem copilul la fund; ei: niste semizei pogorati printre muritorii de rand, ce trebuie proslaviti, tratati regeste cu cele mai reusite exemplare din rasa femeiasca si plimbati in SUV-uri de lux!
Ma seaca toate ineptiile servite pe post de sfaturi despre cum trebuie eu sa ma imbrac, sa-mi tai unghiile, sa gatesc ciulama, sa scot petele de vin de pe haine, sa fiu calma, serviabila, sa-mi puta parul a iasomie cand vine el acasa, cum si in ce pozitie ar fi indicat sa-i stau in pat, ce si cum le place lor....but, who gives a shit!?! that's the question! Pe cand o revista si pentru ei, in care sa-i invatam cum sa nu se scarpine-n zonele intime, cum sa se dezvete de scobitul in nas la semafor, cum sa se flatuleze in surdina si daca se poate inodor in dormitorul conjugal, cum sa isi defriseze zona inghinala si cea axiala, ca sa nu mai avem senzatia ca traim langa niste neanderthalieni?
Unde sunt romanii aia cizelati carora li se adreseaza aceste reviste? nu vad decat ciobani si filfizoni, Ce masini de lux? ce gadget-uri? ce cultura? Eructeaza la fel de zgomotos ca toti ciobanii, poarta tricouri cu burta, marca "Dolce&Cacana", au par in nas si te lasa sa stai in picioare chit ca te vad cu burta la gura!
Ia mai scutiti-ne de atatea sfaturi! Mai bine luati un Hustler cu voi la baie si lasati-ne!

Eterna si fascinanta prostie romaneasca

Nu cred ca este o noutate faptul ca peste tot in lumea asta si cu precadere la noi, IQ-ul telespectatorilor este invers proportional cu ratingul multor emisiuni televizate, ceea ce este de-a dreptul dezarmant.Concluzia: rating mare= excedent de prostie. De ce? pentru ca nimic nu este mai fascinant decat prostia. Pentru ca prostia atrage prostia, pentru ca prostia iubeste prostii, iar cei ce se aseamana se aduna.Mai trist este atunci cand descoperi ca emisiunile pe care le-ai considerat a fi cat de cat de bun simt se transforma, gratie invitatilor, in stupizenii. Un exemplu concret a fost o emisiune a carei tema este in genere esoterismul si alte subiecte tangentiale domeniului. Invitati, doi bioenergoterapeuti, subiectul :boala, cauzalitate, prevenire, manifestare, acceptarea si (eventual) tratare ei. Suna interesant. Incep sa urmaresc. Primele 5 minute se deruleaza ok, chiar pare captivant, pana isi deschide gura Anatol! Marele si ilustrul anonim Anatol basarabeanul, care intr-o romana cocosata de un accent rusesc sadea si cu o minte imbibata in misoginism, isi gaseste momentul prielnic de-a ne convinge pe noi femeile, sursa maleficului in tot ce misca-n Univers, ca trebuie sa ne iubim sotii si sa facem dragoste cu ei foarte des, altfel (atentie doamnelor!) vom muri naibii de cancer uterin sau unul mamar!!! Retineti: resentimentele pe care le avem fata de consortii nostri ne pot provoca maladii incurabile! Asa ca, va rog doamnelor sa preveniti un destin dramatic si dupa ce veniti de la serviciu, spalati/calcati rufele, hraniti toata familia, cu catel si purcel cu tot, culcati copilul, frecati toaleta si cada soioasa, strangeti mizeria din casa,(poate va ramane timp sa infulecati o chiftea, nu de alta dar sa va energizati nitel)sa dati fuga fuguta-n dormitor sa va satisfaceti partenerii obositi de la atata stat in fata televizorului! sa-i coplesiti cu multa dragoste izvorata, nu-i asa?, din strafundul oalei cu sarmale pe care tocmai ati luat-o de pe aragaz! Nu mai avem nevoie de savanti care sa descopere leacul cancerului, tot ce ne trebuie este Anatol! Bravo Anatol, chiar si ei te cred un idiot!
Schimband canalul, dar ramanand in acelasi registru al prostiei, aterizez pe un alt post de televiziune. De data asta ceva mai amuzant. O (re)descopar pe ea, pe Sanziana. Cum? Nu stiti cine-i Sanziana? Nici eu n-as fi stiut daca nu si-ar fi facut un partid al manechinuitelor si nu si-ar fi lipit cu inversunare ugerele de toate camerele de luat vederi pe la toate emisiunile lu' peste. Pe tipa asta prostia o iubeste! E brilianta! In jurul ei o cohorta de sorboniste care se agita mai abitir decat spray-ul. Atmosfera devine halucinanta, o tipa despuiata danseaza infocata la o balustrada si pare a avea o criza de epilepsie dupa felul in care se misca. Alte doua "balerine" asuda si gafaie pe langa unul dintre cantaretii din studio. Brusc Sanziana isi deschide gura (sau sa-i spun canalul colector?), initial am crezut ca o face doar ca sa ia o gura de aer, dar nu! ea vorbeste! Il intreaba pe unul daca-i plac bananele. E geniala! Evident ca ei ii plac. Gazda emisiunii intra-n joc si o intreaba ce face ea mititica cu o banana, la care Miss Sanzy incheie apoteotic : "multe, important este sa ai imaginatie!!!" si ranjeste tamp in camera, gandidu-se ca la raspunsul ei toata suflarea masculina a planetei a si dat deja fuga la baie!
Am schimbat rapid pe alt canal, gandidnu-ma la ce as putea face eu cu o banana: un piure pentru copil ;)